|
REVEDEREA adaptare dupa Horia Lovinescu 14 aprilie 2002 Cercul Militar National | | IRINA: Oh, ce-o sa mai povestim! Tu-ti dai seama de cind nu ne-am vazut?
OLGA: De cind ai plecat la Dragoslavele
IRINA: Acolo n-am stat decit doi ani. Tii minte cind iti spuneam ca sunt o aventuriera ratata? Socoteste si tu: Nicoresti, Olmazu, Dragoslavele si acum aici.
OLGA: In fond ce aventura mai romantica puteai sa iti doresti?
IRINA: Ia te uita, la asta nici nu m-am gindit! Mi se parea ca duc viata cea mai obisnuita din lume si cind colo... | IRINA: Iti inchipui ca am uitat vreodata ce iti datorez? Tu ai facut din mine om.
OLGA: Exagerezi
IRINA: Nu-i adevarat. Cind am venit la institut nu eram decit o gisca stupida si inconstienta. Cine stie cum sfirseam daca nu te intilneam pe tine! Iti amintesti intimplarea aceea oribila?
OLGA: Gata, gata! Erai doar un copil iar eu, o femeie in toata firea. Era normal sa am grija de tine.
IRINA: N-o sa uit toata viata lectia pe care mi-ai dat-o atunci.
OLGA: Nu mai vorbi despre asta, n-are nici un rost. | | | | IRINA: Olga, nu te supara, stiu ca nu-ti place sa vorbesti despre viata ta, dar vreau sa te intreb ceva. De ce nu te-ai recasatorit? Niciodata n-am inteles.
OLGA: La inceput, ani de zile l-am asteptat pe el. Nu pot sa-ti spun cit l-am iubit... Cind ne-am cunoscut aveam doar 18 ani si pina atunci dusesem o viata atit de trista si de chinuita.... Tu nu poti sa-ti imaginezi cum era viata unei simple muncitoare.
IRINA: Stiu, am citit.
OLGA: Cartile! Numai cine a patimit pe pielea lui isi poate da seama. Si pe urma mai era ceva despre care cartile vorbesc mai putin. Sigur ca era mizerie, teroare, spaima de ziua de miine. Dar mai era un lucru pe care abia mai apoi l-am putut masura. Un lucru pe care nu-l stiam desi ma inabusea si tocmai asta era ingrozitor: ignoranta. | IRINA: Unde l-ai cunoscut, in fabrica?
OLGA: Nu. Dupa un miting. Primul la care am luat parte. Ma pierdusem cu un fel de ameteala in torentul acela viu. Ti-am spus ca pe vremea aceea eram inca un fel de salbaticiune. Nu intelegeam mai nimic, nu stiam incotro ma poarta talazurile acelea omenesti. Dar ma gindeam ca impreuna cu ceilalti care stiu incotro merg voi ajunge si eu undeva unde totul va fi altfel.
IRINA: La miting l-ai cunoscut?
OLGA: Nu. Dupa. Mergeam spre casa. Eram cam ametita, totul se invirtea in jurul meu: casele, copacii, felinarele... Nu stiu cum am alunecat... Am vrut sa ma ridic si n-am putut. Imi rasucisem piciorul. Atunci cineva mi-a intins bratul...
IRINA: El?... | |  | OLGA: Cred ca azi ti-am vorbit fiindca te-am invidiat o clipa vazindu-te atit de fericita. Dar nu vreau sa ma judeci gresit. Pentru ca nici mama nici sora ta n-ar putea sa se bucure mai mult ca mine.
IRINA: Dar cum iti inchipui, Olga, ca nu stiu? Si pe urma n-ai fost invidioasa, ci numai trista pentru tine...
OLGA: Da, am si eu momentele mele de slabiciune... Desi viata mea de azi e limpede si sanatos asezata...
IRINA: O sa-ti par brutala si lipsita de intelegere dupa tot ce mi-ai povestit dar... trebuia totusi sa-ti refaci un camin.
| IRINA: Incredibil cum circula aici zvonurile! S-a si aflat ca a venit cineva de la minister si ca acel cineva sta la mine! Am spus ca te odihnesti dupa drum.
OLGA: Cine era?
IRINA: Un inginer, nu stiu cum il cheama. A avut in sectorul lui niste buclucuri. S-a deschis si o ancheta...
OLGA: N-o fi in legatura cu pinza de beton de la sala de sport? Eu pentru asta am venit.
IRINA: Am banuit. De aceea i-am spus ca te odihnesti. Ce rost au interventiile astea incorecte?
OLGA: Foarte bine ai facut. Hai fugi ca ai intirziat. |  | | | OLGA: Ce speriat parea! Poate ca trebuia totusi sa-l linistesc putin. Nu i se poate stabili o vina precisa. Si totusi.... ciudat... glasul asta imi pare cunoscut... parca l-am mai auzit undeva.... | OLGA: Da, esti teafar... cu aceeasi cicatrice linga sprinceana... cu aceleasi gene... Matei, traiesti!
MATEI: Olga, pentru Dumnezeu, stapineste-te! De unde sa-ti aduc putina apa? Nu vrei putina apa? Olga!
OLGA: Nu te speria. De bucurie pling. Gata, mi-a trecut. Stai, stai aici. Matei.... nu-mi spui nimic?
MATEI: Ba da. Iti inchipui cit sunt de emotionat. Ma bucur mult ca te vad. Foarte mult. Dar numai aici nu ma asteptam sa te gasesc.
|  |  | MATEI: Ia te uita ce agera ai devenit la minte si la limba! Dar sunt anumite lucruri care-ti vor scapa intotdeauna. N-ai sa pricepi de pilda niciodata psihologia si drama mea. Iti lipseste simtul relativitatii adevarului si fiorul acelei cumplite crucificari intre libertate si necesitate.
OLGA: O crucificare care inceteaza subit cind ai milioane pe luna si un fotoliu - daca se poate directorial - sub sezutul metafizic. Cunosc exemple de soiul asta.
| MATEI: Si in privinta raportului?
OLGA: Va cuprinde adevarul. Crede-ma Matei, timpul compromisurilor a trecut. Lumea e satula de necinste si minciuna. Ba a facut si un pas mai departe: e satula de slabiciune. Ai grija de tine.
MATEI: Ce vrei sa spui?
OLGA: Nimic mai mult decit am spus. Cind cineva rataceste prin ceata nu-i spui "ai grija, baga de seama pe unde calci"?
MATEI: O sa ne mai intilnim cit stai aici?
OLGA: Nu stiu, nu cred. Voi fi foarte ocupata.
MATEI: Atunci... la revedere. Iarta-ma daca unele din cuvintele mele ti s-au parut deplasate... De fapt... eu... Cum il cheama pe baiatul tau?
OLGA: Alexandru. |  |  | IRINA: Si la ce lucru profund te gindeai?
OLGA: La cum ne complicam uneori singuri viata cind ea poate fi atit de simpla si frumoasa. Doamne ce lucru nepretuit e sa fii un om intreg! Parca mi s-ar fi scuturat un munte de pe umeri.
IRINA: Dar ce s-a intimplat de fapt?
OLGA: Nimic. Mi-e sete de bucurie. Cum e afara, frumos? Simt grozav nevoia sa ma plimb. | | |
Si-au dat concursul:
OLGA: Elena Maruta
IRINA: Roxana Niculescu MATEI: Andrei Manea
Adaptarea: Elena Maruta Scenografia: Elena Maruta Lumini: Adela Serban Sunet: Iuliana Serban Director productie: Elena Maruta
REGIA: RADU HERJEU
|
