MARINA: Mie nu-mi place sa ma scol dimineata. Si cind ma scol vreau ca baia sa fie libera. Nu vreau haine imprastiate prin sufragerie, prin baie sau prin bucatarie

LAUR : Pe hol se poate ?

MARINA : Nu se poate. Ah, nici pe balcon.

LAUR (oftind) : Banuiam eu...

MARINA : Imi place sa ma uit seara la stiri si eventual la un film bun

LAUR: Asta nu tine de mine...

MARINA: Nu-mi place ca in frigider cascavalul sa stea pe acelasi raft cu rosiile. Nu spal vasele sau rufele altora.

LAUR: V-ati gindit sa va faceti o lista... asa ca un CV ?

 MARINA : Ei nu ca asta-i culmea, dupa ce ca-mi cotrobai prin lucruri tot eu sa-ti fiu recunoscatoare ca nu te duci sa ma pirasti !

LAUR : Chiar imi pare rau. N-am stiut ca n-am voie. De fapt, nu trebuia sa ma uit prin mapa aceea. Nu era treaba mea. Dar asa am fost eu de mic... curios. Ti-am spus ca pe la 4 ani am spart toate ouale vopsite de mama de Pasti ca sa vad daca n-a ramas vreun pui inauntru ?

MARINA ( zimbind ) : Banuiesc ca asa sunt toti copiii... curiosi adica.

LAUR : Da, dar numai curiozitatea a ajuns la mine, cel adult.

MARINA : Cum adica ?

LAUR : Adica sunt atit de diferit de cel care ma visam copil fiind... Nu seman deloc cu cel pe care-l descriam in compunerile acelea obligatorii de la scoala : "Tu ce o sa te faci cind o sa fii mare ?"