Sunt floarea de cires, podoaba ce da viata intiiului copac inflorit al primaverii. De aceea poate ar trebui sa fiu cea mai fericita, dar eu sunt cea mai trista floare a pamintului. Infloresc mereu inaintea celorlalte si ma sting inainte de a le fi vazut inflorind. Si-s singura mereu, cu parfumul amar al singuratatii mele.

        Un fluture mi-a spus ca fiecare floare are un inger care-o ocroteste, veghind in fiecare primavara asupra infloririi ei. Poate eu n-am nici unul pentru ca atunci cind ma nasc eu e inca prea frig pentru aripile lor delicate. Dar eu visez mereu un inger bun care sa-mi fie aproape cind deschid ochii asupra primaverii...

        Si stiu ca doar atunci cind ingerul ma va iubi voi inceta sa mai fiu singura ca acum, mai singura ca luna, si doar atunci parfumul meu nu va mai fi amar.

Publicata in revista "Altfel" nr 4 / iulie 1999

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.