M-am visat intr-o noapte, ca pe un fuior alb rasarind din mare, rasucindu-se incet spre cer subtiindu-se pe masura ce se inalta. Si m-am desteptat suspinind din cauza visului care se intrerupsese fara a ma fi lasat sa ajung acolo unde numai in vis mai puteam ajunge… si-am inchis ochii si-am incercat sa visez mai departe… fiindca stiam cum ar fi continuat visul, daca l-as fi putut visa pina la capat… Stiam cu ochii inchisi drumul acela… drumul pe care avea sa-l urce fuiorul de lumina ce eram, alunecind ca o umbra de-a lungul strazilor pustii in noapte… Avea sa inainteze cu nerabdare sa vada daca fereastra e deschisa… avea sa intre usor, strecurindu-se printre cutele perdelei adiind sub atingerea vintului blind al noptii de primavara impletind miresme de flori cu briza sarata a marii… si avea sa-ti atinga somnul mingiindu-ti tandru pleoapele inchise.

        Trupul tau era acolo sub mingiierea razelor care te imbratisasera, dar sufletul tau era departe, in lumea somnului si nu-l puteam ajunge. Nu mai puteam decit sa-ti veghez somnul, dar trebuia sa plec inainte de-ntoarcerea sufletului tau, care m-ar fi alungat pentru totdeauna daca m-ar fi gasit acolo si nu m-as mai fi putut intoarce niciodata la tine.

        Totul parea atit de real… Parea? Nu, chiar era… doar nu visam, ci eram treaza, imi inchipuiam… si totusi imaginile se derulau mai presus de vointa mea, asa cum se intimpla in vis. Mi-ar fi placut sa fi visat, fiindca stiam ca altfel gindul meu tesea doar ceea ce voia sa vada, pe cind visul m-ar fi dus intr-adevar acolo, infatisindu-mi realitatea. Dar ma bucuram chiar si asa, ca imaginatia im daruise imagini atit de vii ale somnului tau.

        Am tresarit cind buzele tale s-au miscat; sufletul tau se intorcea, semn ca trebuia sa plec cit mai repede. Am vrut sa-ti astern pe buze un sarut fugar de lumina ca o promisiune ca voi reveni cindva, intr-o alta noapte a timpului. Dar m-a oprit soapta buzelor tale. Rostisera alt nume. Ca un semn, probabil, ca nici n-ar fi trebuit sa vin.

        Trebuia sa plec dar plecam fericita; nu fusese un vis ci inchipuirea mea; prin urmare nimic nu era adevarat. Somnul tau ma astepta sa ma intorc oricind si nu chemase niciodata pe altcineva.

        Nu stiu de unde s-au auzit brusc niste frine de masina. Stiu numai ca am tresarit violent din somn.

        Visasem.

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.