Din aripile galbene ale ingerilor toamnei ninge cu frunze muribunde peste pamintul vested si stralucirea ostenita a soarelui prelins spre apus ingalbeneste cerul amurgului. Acolo, departe, unde nimeni nu poate ajunge, dincolo de linia aurita a orizontului, e timpul inca netrait, timpul pe care nu-l putem sti niciodata dinainte.

        Dar intr-o noapte ingerii toamnei mi-au daruit puterea de a sti o zi, una singura, de dincolo de hotarul de aur. Si am ales dintre toate nestiutele zile ale vietii mele sfirsitul acestei toamne. Si poate pentru ca ziua pe care voiam s-o cunosc venea spre mine poleita cu stralucirea orizontului, valsind in tot mai largi cercuri de lumina, mi s-a parut ca are chipul rotund al fericirii cuprins in aurul unui inel.

        Noiembrie e ultimul vis de galben al toamnei.

        Iar eu... ultimul vis de galben al iubirii.

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.