Citeodata ma intreb daca a existat. Atunci cind  ma gindesc la el si nu reusesc sa-i adun chipul dintre amintirile ametite si haotice.

        Trebuie sa fi existat totusi, altfel de cine as vrea sa-mi amintesc ? ... Dar ma intreb daca   intr-adevar l-am cunoscut, sau poate numai l-am visat, intr-unul din visele acelea cetoase, din care nu-ti amintesti prea multe. Ma intreb daca intr-adevar drumul lui s-a intilnit vreodata, fie si pentru o singura clipa, cu al meu.

      Si tresar la atingerea amintirilor diminetii crezind ca mi-am amintit intr-adevar ceva despre el. Dar mai apoi inteleg ca nu era un obicei al lui, ci al soarelui de la ceasul rasaritului, sa-si incilceasca razele printre genele lui prea lungi. Iar el... el avea obiceiul sa colectioneze apusuri si nopti la marginea marii. Si abia acum inteleg de ce nu credea in suflet.  Nu si-l putea simti si atunci credea ca nu exista. Pentru ca sufletul lui era facut din lumina.

        Dar el a existat aievea fiindca acum mi-l amintesc in intregime. L-am recompus din umbre si l-am adunat din toate amintirile. Un singur amanunt nu am mai putut regasi :  ceea ce a luat din mine atunci cind a plecat.

Publicata in revista "Altfel" nr 33 /martie 2002

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.