Newsflash

CUPA ROMANIEI 2011 seniori - loc 1 latino, loc 2 standard

Membru in / Member of

Consiliul International al Dansului

International Dance Council

Sustin / I support

Ho'oponopono Cleaning Tool

Vizitatori

free counters

who's online

We have 4 guests online
Ploaie in orasul ingerilor

„Doar marea mai pastreaza iubirea pe care n-ai vrut-o. Aproape de ea sunt mai aproape de tine fara ca tu sa simti. Doar ea mai vorbeste limba ta, pe care o invatasem ca sa fiu mai aproape de mare si de sufletul tau. Acum doar cintecele au ramas, doar ele mai spun cuvintele pe care n-ai sa mi le mai spui niciodata. Þi-am fost cindva zeita in templul iubirii si am sfirsit in destinul zeitelor, inchisa intr-o bucata de marmura“

 Astfel se tinguia statuia de pe stinca de linga mare. Nimeni nu stia ce zeitate infatisa, nici cine ori cind o inaltase acolo. O descoperisera intr-o dimineata, inaltindu-se imaculat de alba, de parca rasarise peste noapte din stinca. Batrinii micului sat de pescari o venerau crezind ca zeii le-o trimisesera sa-i apere de rele.

Uneori, cind vintul batea dinspre mare, pareau sa se auda niste soapte dinspre stinca. Dar oricit si-ar fi incordat auzul, oamenii nu puteau distinge nici un cuvint din murmurul nedeslusit. Singura ea, statuia, isi stia tinguirea.

 Intr-o noapte intunecata, zguduita de furtuni, un inger ratacit in bezna poposise pe stinca, atras de lumina alba a statuii. Se ghemuise linga ea asteptind zorii ca sa poata zbura mai departe. Dar valurile nemiloase izbeau cu furie stinca si statuia, ingreunind de sare aripile ingerului cazut.

In zori oamenii care gasisera pe stinca statuia sfarimata se intrebau de unde vor fi aparut acolo cele citeva pene albe, stralucitoare, risipite printre bucatile de marmura. Erau prea mari sa fi fost pene de pescarus, iar albul lor lucea in soare ca argintul.

 „Poate un inger...“ incepuse sfios un copil, cind un glas rastit il intrerupse cu brutalitate.

 „Prostii ! Ingerii nu exista !“

 Copilul a tacut, iar oamenii n-au aflat niciodata raspunsul. Caci numai copilul stia ca atunci cind un inger cade pe pamint, de sus din orasul ingerilor ploua cu pene de argint si zapada, sa le arate calea inapoi celor ce inca mai pot zbura, sau ca sa-i plinga pe cei dusi.

 

 

Publicata in revista "Altfel" nr 38 / octombrie 2002

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

 

    

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.
 

 

Recomand / i recommend

btcomp_165x68.jpg

Abonare la Newsletter

Pentru a fi la curent cu noutatile

Prieteni / Friends

Imi place / I like

Anunturi Google

CAUTA!

căutare personalizată

Community

Solutie web oferita de Bogdan Tabarcea

Free PageRank Checker