Vine un timp cind limbile ceasului trebuie mutate peste prapastia unei ore, vine un timp cind nu se poate altfel. Dar mi-e teama. Voi pierde o ora din viata, o ora care nu stiu ce va lua cu ea.

        Privesc cadranul pendulei si ma tem. Ma tem sa nu adorm ca nu cumva ora aceea sa-mi scape printre degete fara s-o pot opri. Caci ora pierduta mi-ar putea lua cu ea culoarea ochilor si miine m-as trezi cu ochi orbi de statuie lipsita de bucuria luminii. Sau poate ora care fuge, fuge cu intreaga povara a bagajului de iluzii lasind in urma un pustiu vested. Daca nu cumva ora care-mi scapa va lua cu ea, intocmai ca un hot, ce va gasi mai scump: nepretuita comoara a amintirilor de dragoste.

        Cu toate acestea insa ma voi lasa sa adorm. Caci dincolo de perfida teama tremura firav o pilpiire de speranta. Poate ca ora pierduta, ora care fuge, ora care-mi scapa va lua de pe umerii mei imensele ceruri amare ale singuratatii. Dar asta nu voi sti decit miine dimineata.

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.