Eternitatea s-a nascut intre infinitul cerului si al marii in clipa cind le-a unit miinile albastre, nascind fragila linie a orizontului. Si totusi din ce este facuta, in ce s-ar putea ea numara ori masura, chiar daca, infinita fiind, numararea ei nu ar inceta niciodata ?

        Cerul nu are sfirsit. Dar se numara vesnic, cu fiecare nor, cu fiecare stea. Zarea e infinita... dar se numara mereu si mereu prin ochii ce o privesc incordati, incetosati de dor... Iar marea se aduna din infinitele ei picaturi de apa pe care nimeni nu le-ar sfirsi de numarat vreodata si singurele margini pe care le cunoaste sunt plajile cu la fel de infinite nisipuri.

       Totul se numara in nori, stele, ochi, picaturi de nisip sau de apa. Singura ea, eternitatea, se numara cu clipe risipite in singuratatile de la marginea marii.

Publicata in revista "Altfel" nr 41 / ianuarie 2003

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.