Se spune din batrini ca stelele cazatoare sunt intiile calauze blinde ale sufletului care se desprinde de lumea paminteana pasind in lumina si totodata balsam durerii celor ramasi in urma : "Cind cade o stea se urca un suflet la cer”.

        Si totusi, noapte de noapte cite o stea poate fi vazuta cazind mereu si mereu în acelasi loc al cerului. Profetie ? Semn ? Chemare ?…

        Cine s-ar duce sa dezlege aceasta taina, ar descoperi, in oricare din aceste locuri, cite un mormânt abandonat, napadit de buruieni. Mai trist chiar decit faptul ca oamenii mor este ca sunt dati uitarii. Caci nu atunci când paraseste aceasta lume un om moare cu adevarat, ci atunci cind inceteaza sa mai traiasca in amintirea celorlalti.

        De aceea, in lungile nopti de singuratate ale eternitatii celor dusi, peste mormintele lipsite de lumina oricarei flori, cerul plinge cu stele cazatoare.

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.