Exista o insula prin care ratacesc in visele despre limanuri inaccesibile, o insula ca un colt de rai cazut pe pamint. E o insula binecuvintata de zei, in jurul careia marea aseaza cununi de spuma sa-i sporeasca frumusetea, la ceasul rasaritului plin de pescarusi somnorosi.

        In insula aceea rasuna mereu cintece tandre, de dragoste si de dor, spre care ma ademeneste mereu chemarea iubirii. A fost intr-o alta noapte insa si intr-o alta insula cind cintecului de dragoste i s-a cerut sa taca. O noapte blinda si limpede de septembrie, cu stoluri de cocori plecind, devreme, prea devreme, intocmai cum si iubirea a plecat apoi, mult prea devreme, lasindu-ma in urma. Totusi, in numele insulei calatorite si al celei necalatorite si in speranta ca aripile acelorasi cocori imi vor aduce inapoi, intr-o primavara, iubirea pierduta, atit cit voi trai, nu voi inceta niciodata sa cint despre dragoste.

        La insula necalatorita insa, nu voi ajunge niciodata. Doar sufletul meu o va atinge in ziua cind, descatusat din trup, va zbura sa-si caute odihna la tarmul marii pe care mereu a iubit-o. Doar el va gasi acea insula aievea si va ramine acolo pentru totdeauna sa priveasca marea, ascuns intr-o biserica cu turle albastre.

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.