Intr-o zi blinda ca un crimpei de fericire si lumina, la marginea lacului aducind cu o imensa oglinda, in cuibul din virful stilpului rasarind din apa, doua berze poposisera sa-si odihneasca zborul.

       Ea i le aratase fericita soptindu-i ca doua berze laolalta in acelasi cuib sunt semnul iubirii care va dura, neumbrita de nori ca cerul acela limpede de primavara. Dupa citeva clipe insa, cind una din berze zburase, el intrebase ce insemna pasarea parasind cuibul, lasind-o pe cealalta in urmã. Ea ii raspunsese ca semnificatia simbolului era doar a ceea ce vazusera intiia oara in anul acela : cele doua berze impreuna, iubindu-se.

       “Dar daca una dintre ele a zburat…?” insistase el sa afle, in ciuda incapatinarii cu care sustinea ca nu crede in simboluri.

*
**

     Nu stiu daca n-am inteles sau poate nu am vrut sa inteleg.

        Cred insa ca tu stiai inca de pe atunci raspunsul pe care eu aveam sa-l primesc mult mai tirziu, adus de vint pe aripile inghetate ale iernii.

        Mi-ar fi placut sa aflu de ce se nascuse tocmai atunci si acolo, sau de cind vietuia acel raspuns in tine, poate cu mult timp inainte ca intrebarea sa se nasca.  Dar stiu ca asta s-ar putea intimpla numai daca m-as intoarce pe tarmul acelui lac imens pe care il vad acum la celalalt orizont al fintinii fara sfirsit pe care lacrimile o sapa necontenit in mine de cind ai plecat.

        De aceea inteleg ca nici nu voi afla vreodata : pentru ca stiu ca niciodata nu voi mai atinge aievea tarmurile acelui lac care, in schimb, va trai mereu la celalalt capat al fintinii din mine. Si abia acum stiu de ce, pe drumul vietii mele serpuind printre fintini cu doruri de oglinzi  si oglinzi cu doruri de fintini, intilnesc mereu numai cuiburi goale.

Publicata in revista "Altfel" nr 36 / iunie-august 2002

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.