Inca o zi care apune in seara, cind gerul deseneaza pe geamuri complicate flori de gheata... inca o zi fara tine.

        A mai trecut o iarna si parca florile de gheata spun mereu aceeasi si aceeasi poveste de iarna trecuta si dintotdeauna. Si totusi aceasta nu este aceeasi iarna. Nu este decit o noua iarna fara tine.

        Am si uitat de cind zapada mi-a ingropat tipatul si mi-a inghetat lacrimile... pare un timp nesfirsit de cind ma lupt cu zapezile si ies tot mai stinsa din fiecare iarna care ma invinge. Ma dor toti anii cu care n-am putut sa ma umplu si pe care n-am putut sa ii umplu cu mine... de aceea poate mi se pare ca iarna vine in fiecare an din ce in ce mai devreme...

        Dar lupt pina la ultima lacrima si picatura de singe sa o tin pe loc, sa nu inghete iarasi geamul astupind ochiul cioplit cu truda in florile de gheata, singura fereastra inca deschisa intre mine si lume.

        Numai prin ea ma vei vedea atunci cind vei veni, prin tunelul rasucit intre suvite de iarna, un tunel larg cit universul, care se ingusteaza la celalalt capat cit ochiul de geam topit intre florile de gheata.

         Acolo voi fi, asteptindu-te, prizoniera intre clepsidre si calendare.

Publicata in revista "Altfel" nr 40 / decembrie 2002

Publicata in volumul "Amintirile Marii" - Editura Morosan, 2003

© Toate drepturile apartin autorului.
Orice reproducere partiala sau totala a textelor publicate pe acest site web se poate face numai cu acordul scris al autorului.